.

Si capitolele se inchid pe rand asa cum tragi femoarul la geaca acolo pe unde intra frigul, uitand ca manecile ti-au fost intotdeauna prea scurte ca sa acopere tot ce era de acoperit.

Idei

                                         

Ador să mă îndrăgostesc de idei. Mă îndrăgostesc de ideea de tine, de ideea de a mă arunca în mare şi de a înota în larg lansând ţărmul în urmă. Ador să ne certăm şi apoi să te trag spre mine, să-mi înfig unghiile în pielea ta pe post de renunţare şi ură, să te muşc mai tare şi din ce în ce mai încet. Să te văd cum mă îmbrăţişezi cu genele şi mă dispreţuieşti cu buza de jos, cum îmi spui că sunt nebună după noi fără să ştii că de fapt ideea de noi e ceea ce mă înnebuneşte şi doar ideea. Ador să mă alergi prin casă ştiind că şi dacă mă prinzi, tot ne-prinsa voi fi, tot ne-a ta şi cât se poate de a ta. Te piteşti după pereţii mei şi cauţi uşi care uită să ţi se deschidă. Uşile din spatele altor uşi te fac să-ţi ieşi din minţi. Dimineaţa, cafeaua nu e nici prea tare nici prea dulce aşa cum ai fi jurat. Liniştea nu mă deranjează decât atunci când nu e a mea. Te am prin linişte şi când facem gălăgie e doar din greşeală. Când facem gălăgie te trag spre mine de găicile de la blugi şi te invit să crezi că mă ai o oră. Apoi ne ascundem mici în noi ca şi cum ora aia nu ne-ar fi convins că tot ce trebuie ştiut zace pe masa dintre noi, masa cu muşama verde şi uzată pe care am cumpărat-o împreună cândva, pentru care ne-am certat cândva. Mergem pe strada ţinându-ne de suflet cu mâinile în buzunare, adormim departe de tot ce înseamnă “Am” şi ne trezim cu aceiaşi cafea nici prea tare nici prea dulce, pe care timpul a uitat s-o amestece destul şi care ne face să scuipăm din când in când zaţ negru prin priviri. Poţi să-mi dai te rog zahărul? Mi-a rămas puţin întuneric pe buze.

Scrisori către Nănuc

    Tu.. Nănuc.. mai ştii? Mai ştii cum iți promiteam că-ți scriu ȋn fiecare seară şi dimineața rămâneai atârnând de colțul patului cu genunchii juliți aşteptând să vezi dacă o să calc pe tine atunci când mă ridic? Mai ştii când adunai firimiturile de pe masă şi făceai comisioane doar doar o să pun odată mâna pe pix şi o să înşir? Mă îngropai ȋn foi albe şi le făceai grele de tot ca să le simt şi eu trişam de fiecare dată făcând din ele avioane care nu ajungeau nicăieri. Hârtia mi se scurgea printre degete de fiecare dată când te vedeam mic şi prost aşteptând cuminte să se întâmple ceva. Acum eu aştept să se întâmple ceva. Aştept să uiţi tot ce ai învăţat de pe urma mea şi să mă duci acolo.. de fapt nu. “Acolo”. Ştiu că ridici sprânceana şi pufăi a neruşinare dar nu-i nimic, aşa fac şi eu când scriu aşa că o să te iert. Eşti chiar simpatic dacă stau să mă gândesc, mai simpatic decât mine oricum. Aşa.. spuneam că vreau să mă duci undeva dar nu oriunde. Ştii că stau prost cu orientarea în spaţiu aşa că va trebui să mă ghidezi tu. O să ai grijă şi să nu mă împiedic, şi să traversez strada cu grijă, şi să nu mă izbesc de cineva pe drum, de un om oarecare poate da dar nu de oricine. Simt că îţi vine să taci. Tu ştii ce înseamnă asta? Pentru că eu ştiu exact ce urmează să se întâmple.. mereu... ştiu eu. O să-ţi scriu mereu cuvinte pe care n-o să ţi le spun şi o să vrei mereu să vorbesc mai mult decât o pot face. Ăştia suntem noi mă blegule!

...

Diana scrie un roman
si romanul incepe cam asa:
"Intr-o noapte am gasit un drum
si se intampla ca el sa nu duca spre tine."

VOI

Am simtit ciudata nevoie de a scrie despre oamenii care au fost acolo in anul care a trecut. Despre oamenii care m-au schimbat sau care m-au ajutat sa ma regasesc cumva intre ce am fost si ce am devenit. Despre oamenii care mi-au incredintat sperantele lor, temerile lor, sufletele lor cu totul, sperand ca nu o sa calc peste ele cu pantofii murdari de noroi. Am incercat sa nu fac asta iar daca am facut-o, in mare parte a fost complet neintentionat, in mica parte a fost dintr-o dezamagire prea mare. Unii dintre cei despre care am vorbit aici, au plecat. Pentru ca a trebuit, pentru ca si-au dorit si mi-am dorit, pentru ca asa a fost mai usor sau pentru ca in mine, capitolul ce le era destinat a trebuit sa se incheie. Uneori stim de ce se intampla asta, alteori nu. A fost un an trist si greu, a fost un an frumos de trist si frumos de greu. Am invatat poate prea multe intr-un timp prea scurt si am invatat lucruri pe care nu mi-as fi dorit sa le invat. Schimbarile au fost multe dar am incercat sa discern intre cine a meritat sau nu sa le simta, intre cine a castigat ceva si cine a pierdut ceva din mine. Unii oameni stiu sa ramana, alti oameni stiu sa plece. Si eu si voi am facut asta, si EU si VOI...

TU esti un om extraordinar.Mai extraordinar decat mi-as fi putut inchipui vreodata mai ales tinand cont ca unele adjective nu au grad de comparatie :). Ai fost acolo neconditionat, mi-ai oferit vodka si un sac de dormit sub care nu meritam sa ma adapostesc de ploaie, m-ai tinut de mana stiind ca eu tineam de mana pe altcineva in momentul ala, mi-ai scris si mi-ai vorbit pentru ceea ce as fi putut fi ci nu pentru ceea ce eram in momentul ala. Am vrut sa-ti fac un cadou: un caiet de 100 de file si un set de carioci colorate. Am intrat intr-o librarie oarecare.Am iesit imediat dintr-o librarie oarecare.Nici acum nu stiu de ce. Multumesc pentru ca esti Al tau mereu si pentru ca am avut onoarea de a te cunoaste.

TU ai fost acolo mult timp si am stiut mereu ca atunci cand o sa pleci, o sa pleci asa cum ai plecat. Nu stiam de ce, dar stiam ca o sa se intample odata sau mai bine zis dintr-o data. Vreau sa cred ca asa e mai bine si ca oamenii, atunci cand nu mai au ce sa te invete, pleaca, tocmai ca sa nu ajunga sa te invete lucruri urate, sa te invete ca tot ce stiai despre ei nu exista. Multumesc pentru ca ai facut pentru mine lucruri pe care nu le-ai fi facut pentru oricine si sunt fericita ca lucrurile pe care mi le-ai reprosat in final, nu sunt si nu vor fi niciodata adevarate. Dark and Twisted baby, dark and twisted  :)

VOI ati ramas niste amintiri frumoase.Ne-am impartastit secretele, ne-am povestit povestile, am fost acolo in momente frumoase si mai putin frumoase. Am aflat adevaruri si am demascat minciuni, am baut cafea multa si am fumat mii de tigari impreuna, ne-a pasat si orice s-ar intampla, asta nu are cum sa se schimbe vreodata.A fost frumos!

TU m-ai invatat ce inseamna sa fi fericit cu adevarat, sa-ti fie bine si cald si nimic altceva sa nu mai conteze. M-ai invatat in acelasi timp sa ma indepartez de mine,sa actionez contrar a ceea ce imi doresc, sa pun orgoliul pe locul intai, sa regret, sa fug, sa iert. M-ai invatat atat de multe incat am uitat cine eram inainte sa te cunosc. Nu mai stiu daca eram un om mai bun sau mai rau. Stiu doar ca eram un om mai slab, mai naiv, idealist, capabil sa simta. Toate astea mi le-ai luat iar pretul a fost prea mare. Mi te-ai dat in schimb pe tine, asa cum credeai ca esti, mi-ai dat forta si curaj dar si cea mai mare dezamagire. Dar cel mai important, mi-ai aratat ca se poate, ca asa ceva nu exista numai in filme. Multumesc.

TU ai fost acolo cand s-au intamplat toate si o sa fi acolo cand se vor intampla toate. Esti singura persoana care mi-a castigat increderea deplina. As putea spune multe dar mi se pare ca inseamna prea putin pentru a descrie ceea ce avem noi. Spun doar atat:11 februarie 2013 sau care naiba o fi data aia. Eh nu conteaza, dezbatem noi pe 10 ce si cum :P

TU esti aici de multi ani si ceva imi spune ca asta n-o sa se schimbe prea curand. Esti dovada ca orice s-ar intampla, unele lucruri raman la fel  Iti multumesc pentru ca m-ai iertat si pentru ca m-ai facut sa te iert. Sper ca anul asta a fost doar unul din multii pe care ii mai avem de petrecut impreuna.

TU ai fost acolo anul asta asa cum ai fost si in cei dinainte. S-au intamplat multe, am trecut amandoi prin multe stari opuse asa cum facem de obicei si am pus cartile pe fata asa cum am considerat ca era bine sau normal. Din pacate am inceput sa fim amandoi “acolo” din ce in ce mai putin si cred ca asta inseamna moartea ideii care iti spuneam ca esti. Totul s-a transformat dintr-un fel de dependenta placuta in obisnuinta si poate e momentul sa ne oprim. Mi-as dori doar sa mai citesti din cand in cand ce ti-am scris asta-vara si sa pastrezi mereu cutiuta pentru ca dintre toti oamenii, tu esti singurul caruia am putut sa i-o daruiesc. Stii ce simt si stiu ce simti. Te imbratisez cu drag (mereu mi-am dorit sa pot face asta, nu stiu de ce nu am facut-o atunci cand am avut ocazia). P.S. o sa-ti trimit ceva, sper sa-ti placa :)

TU ai fost ceva placut de ciudat  Ai fost mini-revolutia aia de care iti ziceam. Ai fost un moment de slabiciune si o amintire a ceea am fost eu. Ai fost elementul ala care m-a facut sa reactionez la ceva, dupa atata timp in care n-am reactionat la nimic. Lucrurile n-au luat o intorsatura placuta in final, dar nici n-au fost de ajuns cat sa inlocuiasca senzatia AIA.  Nu regret nimic. Singurul lucru pe care trebuie sa-l faci ca sa-ti fie bine, este sa nu te lasi niciodata sa uiti cine esti. Restul.. se rezolva. Iti doresc ce imi doresc si mie: sa gasesti ceea ce cauti, atat in tine cat si in cei din jur.

TU ai fost inainte de toate un prieten. Ai fost un prieten fara sa-ti dai seama, m-ai ajutat sa trec peste ceea ce a fost mai greu, tot fara sa-ti dai seama. O sa ramai mereu o amintire frumoasa si un suflet bun si drag pentru ca, in continuare fara sa iti dai seama, ai reusit sa-ti gasesti un loc “acolo” si sa-l pastrezi.

TU reusesti mereu sa ma faci sa zambesc demonstrandu-mi ca unii oameni merita.Tu meriti tot ce e mai bun pentru ca esti unul din oamenii aia frumosi care se dau fara sa primeasca nimic in schimb, care te ajuta neconditionat, care vad dincolo de ce se vede. Multumesc pentru ca ai facut in asa fel incat sa ma ajuti sa nu ma gandesc la nimic si ai facut-o constient. Multumesc pentru ca esti TU, pentru ca ai tinut departe rautatea si orgoliul inutil, pentru ca ai stiut cand sa continui si cand sa renunti. O sa vina EA, nu-ti face griji. Sa curga berea in Rockstadt :)

TU ai suferit prea mult in viata asta. Mai mult decat ar fi permis ca un om sa sufere. Totusi ai rezistat si rezisti in continuare si pentru asta te-am admirat intotdeauna. Imi pare sincer rau ca am fost si eu o sursa, poate chiar printre cele mai mari. Poate chiar totul se intampla cu un scop iar scopul acela a fost sa treaca atata timp si locul pe care l-ai castigat in sufletul meu, sa ramana tot al tau. Multumesc pentru ca esti, multumesc pentru ce am fost. Am sertarele pline de lucruri mici care inca ne mai cunosc:)

TU ai ramas acolo ca de obicei, poate mai putin evident din cauza lipsei de timp. Ne cunoastem de mult, am tras multe betii impreuna si or sa mai urmeze. Multumesc pentru amintiri, discutii interminabile, ground zero si lichior “No name” :). To be continued.

TU esti un copil bun si orice ti-as spune eu sau oricine altcineva, asta nu trebuie sa se schimbe. Sper sa gasesti pe cineva care sa te merite si sa te inteleaga asa cum nu am stiut s-o fac eu.