VOI

Am simtit ciudata nevoie de a scrie despre oamenii care au fost acolo in anul care a trecut. Despre oamenii care m-au schimbat sau care m-au ajutat sa ma regasesc cumva intre ce am fost si ce am devenit. Despre oamenii care mi-au incredintat sperantele lor, temerile lor, sufletele lor cu totul, sperand ca nu o sa calc peste ele cu pantofii murdari de noroi. Am incercat sa nu fac asta iar daca am facut-o, in mare parte a fost complet neintentionat, in mica parte a fost dintr-o dezamagire prea mare. Unii dintre cei despre care am vorbit aici, au plecat. Pentru ca a trebuit, pentru ca si-au dorit si mi-am dorit, pentru ca asa a fost mai usor sau pentru ca in mine, capitolul ce le era destinat a trebuit sa se incheie. Uneori stim de ce se intampla asta, alteori nu. A fost un an trist si greu, a fost un an frumos de trist si frumos de greu. Am invatat poate prea multe intr-un timp prea scurt si am invatat lucruri pe care nu mi-as fi dorit sa le invat. Schimbarile au fost multe dar am incercat sa discern intre cine a meritat sau nu sa le simta, intre cine a castigat ceva si cine a pierdut ceva din mine. Unii oameni stiu sa ramana, alti oameni stiu sa plece. Si eu si voi am facut asta, si EU si VOI...

TU esti un om extraordinar.Mai extraordinar decat mi-as fi putut inchipui vreodata mai ales tinand cont ca unele adjective nu au grad de comparatie :). Ai fost acolo neconditionat, mi-ai oferit vodka si un sac de dormit sub care nu meritam sa ma adapostesc de ploaie, m-ai tinut de mana stiind ca eu tineam de mana pe altcineva in momentul ala, mi-ai scris si mi-ai vorbit pentru ceea ce as fi putut fi ci nu pentru ceea ce eram in momentul ala. Am vrut sa-ti fac un cadou: un caiet de 100 de file si un set de carioci colorate. Am intrat intr-o librarie oarecare.Am iesit imediat dintr-o librarie oarecare.Nici acum nu stiu de ce. Multumesc pentru ca esti Al tau mereu si pentru ca am avut onoarea de a te cunoaste.

TU ai fost acolo mult timp si am stiut mereu ca atunci cand o sa pleci, o sa pleci asa cum ai plecat. Nu stiam de ce, dar stiam ca o sa se intample odata sau mai bine zis dintr-o data. Vreau sa cred ca asa e mai bine si ca oamenii, atunci cand nu mai au ce sa te invete, pleaca, tocmai ca sa nu ajunga sa te invete lucruri urate, sa te invete ca tot ce stiai despre ei nu exista. Multumesc pentru ca ai facut pentru mine lucruri pe care nu le-ai fi facut pentru oricine si sunt fericita ca lucrurile pe care mi le-ai reprosat in final, nu sunt si nu vor fi niciodata adevarate. Dark and Twisted baby, dark and twisted  :)

VOI ati ramas niste amintiri frumoase.Ne-am impartastit secretele, ne-am povestit povestile, am fost acolo in momente frumoase si mai putin frumoase. Am aflat adevaruri si am demascat minciuni, am baut cafea multa si am fumat mii de tigari impreuna, ne-a pasat si orice s-ar intampla, asta nu are cum sa se schimbe vreodata.A fost frumos!

TU m-ai invatat ce inseamna sa fi fericit cu adevarat, sa-ti fie bine si cald si nimic altceva sa nu mai conteze. M-ai invatat in acelasi timp sa ma indepartez de mine,sa actionez contrar a ceea ce imi doresc, sa pun orgoliul pe locul intai, sa regret, sa fug, sa iert. M-ai invatat atat de multe incat am uitat cine eram inainte sa te cunosc. Nu mai stiu daca eram un om mai bun sau mai rau. Stiu doar ca eram un om mai slab, mai naiv, idealist, capabil sa simta. Toate astea mi le-ai luat iar pretul a fost prea mare. Mi te-ai dat in schimb pe tine, asa cum credeai ca esti, mi-ai dat forta si curaj dar si cea mai mare dezamagire. Dar cel mai important, mi-ai aratat ca se poate, ca asa ceva nu exista numai in filme. Multumesc.

TU ai fost acolo cand s-au intamplat toate si o sa fi acolo cand se vor intampla toate. Esti singura persoana care mi-a castigat increderea deplina. As putea spune multe dar mi se pare ca inseamna prea putin pentru a descrie ceea ce avem noi. Spun doar atat:11 februarie 2013 sau care naiba o fi data aia. Eh nu conteaza, dezbatem noi pe 10 ce si cum :P

TU esti aici de multi ani si ceva imi spune ca asta n-o sa se schimbe prea curand. Esti dovada ca orice s-ar intampla, unele lucruri raman la fel  Iti multumesc pentru ca m-ai iertat si pentru ca m-ai facut sa te iert. Sper ca anul asta a fost doar unul din multii pe care ii mai avem de petrecut impreuna.

TU ai fost acolo anul asta asa cum ai fost si in cei dinainte. S-au intamplat multe, am trecut amandoi prin multe stari opuse asa cum facem de obicei si am pus cartile pe fata asa cum am considerat ca era bine sau normal. Din pacate am inceput sa fim amandoi “acolo” din ce in ce mai putin si cred ca asta inseamna moartea ideii care iti spuneam ca esti. Totul s-a transformat dintr-un fel de dependenta placuta in obisnuinta si poate e momentul sa ne oprim. Mi-as dori doar sa mai citesti din cand in cand ce ti-am scris asta-vara si sa pastrezi mereu cutiuta pentru ca dintre toti oamenii, tu esti singurul caruia am putut sa i-o daruiesc. Stii ce simt si stiu ce simti. Te imbratisez cu drag (mereu mi-am dorit sa pot face asta, nu stiu de ce nu am facut-o atunci cand am avut ocazia). P.S. o sa-ti trimit ceva, sper sa-ti placa :)

TU ai fost ceva placut de ciudat  Ai fost mini-revolutia aia de care iti ziceam. Ai fost un moment de slabiciune si o amintire a ceea am fost eu. Ai fost elementul ala care m-a facut sa reactionez la ceva, dupa atata timp in care n-am reactionat la nimic. Lucrurile n-au luat o intorsatura placuta in final, dar nici n-au fost de ajuns cat sa inlocuiasca senzatia AIA.  Nu regret nimic. Singurul lucru pe care trebuie sa-l faci ca sa-ti fie bine, este sa nu te lasi niciodata sa uiti cine esti. Restul.. se rezolva. Iti doresc ce imi doresc si mie: sa gasesti ceea ce cauti, atat in tine cat si in cei din jur.

TU ai fost inainte de toate un prieten. Ai fost un prieten fara sa-ti dai seama, m-ai ajutat sa trec peste ceea ce a fost mai greu, tot fara sa-ti dai seama. O sa ramai mereu o amintire frumoasa si un suflet bun si drag pentru ca, in continuare fara sa iti dai seama, ai reusit sa-ti gasesti un loc “acolo” si sa-l pastrezi.

TU reusesti mereu sa ma faci sa zambesc demonstrandu-mi ca unii oameni merita.Tu meriti tot ce e mai bun pentru ca esti unul din oamenii aia frumosi care se dau fara sa primeasca nimic in schimb, care te ajuta neconditionat, care vad dincolo de ce se vede. Multumesc pentru ca ai facut in asa fel incat sa ma ajuti sa nu ma gandesc la nimic si ai facut-o constient. Multumesc pentru ca esti TU, pentru ca ai tinut departe rautatea si orgoliul inutil, pentru ca ai stiut cand sa continui si cand sa renunti. O sa vina EA, nu-ti face griji. Sa curga berea in Rockstadt :)

TU ai suferit prea mult in viata asta. Mai mult decat ar fi permis ca un om sa sufere. Totusi ai rezistat si rezisti in continuare si pentru asta te-am admirat intotdeauna. Imi pare sincer rau ca am fost si eu o sursa, poate chiar printre cele mai mari. Poate chiar totul se intampla cu un scop iar scopul acela a fost sa treaca atata timp si locul pe care l-ai castigat in sufletul meu, sa ramana tot al tau. Multumesc pentru ca esti, multumesc pentru ce am fost. Am sertarele pline de lucruri mici care inca ne mai cunosc:)

TU ai ramas acolo ca de obicei, poate mai putin evident din cauza lipsei de timp. Ne cunoastem de mult, am tras multe betii impreuna si or sa mai urmeze. Multumesc pentru amintiri, discutii interminabile, ground zero si lichior “No name” :). To be continued.

TU esti un copil bun si orice ti-as spune eu sau oricine altcineva, asta nu trebuie sa se schimbe. Sper sa gasesti pe cineva care sa te merite si sa te inteleaga asa cum nu am stiut s-o fac eu.

Lorelei

Mi-ar placea sa ma cheme Lorelei,

sa am o rochie alba care sa-mi acopere genunchii de fiecare data cand mi-e frica

si sa stiu sa merg pe bicicleta fara sa ma fi invatat tu.

Dar de ce Lorelei?

Iar azi

Azi am chef sa te pictez

asa in toate culorile pe care le cunosc,

chiar si in cele care chiar nu-ti plac.

Sa am un set de acuarele ieftine care nu se spala

si-o pensula care sa ghiceasca formele in locul meu.

Azi am chef sa desenez ca un copil,

pe peretii mintii tale,

cu degetele pline de vopsea turcoaz

si uite ca o sa uit sa-ti cer voie. 

 

Nu-ti garantez ca o sa se stearga,

nici macar ca o sa observi cand te uiti in oglinda

Dar odata si odata o sa ma vezi

cum te pictez cu culori din mine

cu degete murdare si nemiloase.

Pictura naiva esti.

O sa observi.

Azi vreau sa aruncam cu galeti intregi

de vopsea..pe pereti,

sa fim goi toti si noi si peretii.

Vopseaua sa ne agite,sa ne cunoasca,

sa ne curete de gri.

Azi nu ma intreba lucruri prostesti.

Azi nu ma intreba si nu-mi spune.

Macar azi priveste-ma ca si cum m-ai vedea

Azi..doar azi,obsesiv de azi

 it’s you and me against the world baby…you and me.

"Jeux d'enfants" in franturi

ª Julien : « Un jeu de crétin ? Peut-être bien, mais c'était notre jeu ! »

ª « Bouche-toi les oreilles, bouche-toi les oreilles fort fort  fort , encore plus fort... Tu entends comme je t’aime ? »

ª « Sophie : Aime-moi...

Julien [qui essaie de l'embrasser] : Cap.

Sophie : C'est un jeu pour toi, là ?

Julien : Non, un pari, c'est toi qui l'a lancé.

Sophie : Bah, si je l'ai lancé, t'as pas su le rattraper au vol. Pauvre tâche, tu vas louper ton bus. »

ª « Sophie : En fait, on avait déjà parlé de l'avenir. On s'était pas trop trompés d'ailleurs. T'apprends à devenir un tyran et moi un flan. »

ª « Julien [narrateur] : Et là ça a été le pire. Plus rien. Plus rien pendant 10ans. Plus rien pendant 3 652 jours & 3 653 nuits.

Fini le jeu, les jeux, le piment de mon existence. J'ai erré dans ma vie comme une tragédie de Racine. Hermione version mec. Qu'ai je fait ? Que dois-je faire encore ? Quel transport me saisit ? Quel chagrin me dévore ? Ah ne puis-je savoir si j'aime ou si je hais. Sophie m'a assassiné ! Trucidé, égorgé, baisé, enculé & tant d'autres rimes tarées. Et j'ai fini par y penser à l'imparfait. Me résoudre au bonheur fade de ma naissance. L'amour, la famille, le boulot. Lointaine parabolique, du Racine je vous dis ... »

ª « Julien [à son fils] : T'es cap, toi, de faire pleurer une fille le jour de son mariage ? Hein  ? T'es cap de rire quand t'es malheureux ? De te taire pendant dix ans ? Dis moi, t'es cap ? »

ª « Julien [narrateur] : Sacrée Sophie, le jeu avait repris sur les chapeaux de roue.

Du bonheur à l'état pur, brut, natif, volcanique, quel pied ! C'était mieux que tout.

Mieux que la drogue, mieux que l'héro, mieux que la dope, coke, crack, fix, joint, shit, shoot, snif, pét, ganja, marie-jeanne, cannabis, beyh, peyotl, buvard, acide, LSD, ectasy ...

Mieux que le sexe, mieux que la fellation, 69, partouze, masturbation, tantrisme, kama-sutra, brouette thaïlandaise. Mieux que le nutella au beurre de cacahuètes et le milk-shake banane. Mieux que les trilogies de George Lucas, l'intégrale des Muppet Show, la fin de 2001.

Mieux que le déhanché d'Emma Peel, Marilyn, la Schtroumpfette, Lara Croft, Naomi Campbell et le grain de beauté de Cindy Crawford. Mieux que la face B d'Abbey Road, les solos d'Hendrix.

Mieux que le petit pas de Neil Armstrong sur la Lune, le Space Mountain, la ronde du père Noël, la fortune de Bill Gates, les transes du Dalaï Lama, les NDE, la résurrection de Lazare, toutes les piqouzes de testostérone de Schwarzy, le collagène dans les lèvres de Pamela Anderson,

mieux que WoodStock et les rave partys les plus orgasmiques,

mieux que la défonce de Sade, Rimbaud, Morrison et Castaneda.

Mieux que la liberté, mieux que la vie. »

ª  «  Julien : Tu sais, y'a que trois trucs que tu m'as jamais demandé et que je regrette. J'aurais été cap !

Sophie : Genre ?

Julien : Manger des fourmis, insulter les chômeurs qui sortent de l’ANPE, t'aimer comme un fou... »

ª « Julien [narrateur] : Pour gagner ce jeu, il faut une jolie boîte, une jolie copine... Le reste, on s'en fout. »

Te vreau!

Te vreau!

Da,te vreau acum asa cum te-am vrut si inainte

Nici mai mult si nici mai putin.

Te vreau obsedat si cuminte.

Te vreau dulce si fara inhibitii.

Te vreau nu pentru ce esti ci pentru ce ai putea fi.

Vreau sa fi al meu,sa te pot schimba asa cum am chef.

sa ne schimbam cu altii si sa uitam de noi.

Te vreau pentru ca ma iubesti atat de mult

incat ma faci sa te urasc.

Ma faci sa-mi inec orgoliul,sa ignor ce nu e de ignorat,

sa-mi dau seama ca e usor sa n-ai orgoliu.

E mai greu in schimb sa traiesti cu tine dupa aceea.

E greu sa te uiti in jur si sa-ti dai seama ca in orice moment

s-ar putea sa nu mai fi.

Sa nu mai ai orgoliu,sa nu mai ai nervi

Sa nu te mai poti uita in jur decat de undeva de sus

Si atunci nu se mai numeste « jur » asa cum tu nu te mai numesti « tu ».

Adevarul e ca nu prea as vrea sa mi se intample asta.

Nu prea as vrea sa nu mai fiu, pentru ca momentan sunt prea ocupata sa »fiu »

Mai cu pauze,mai cu nepauze,

mai cu mine in prin plan ca de obicei ca na,egocentrici suntem cu totii.

Ideea e ca te vreau pentru ca..

pentru ca pot sa te vreau si nimic nu ma opreste.

Ah si ar mai fi ceva..

Te vreau pentru ca ai fi cel mai nebunesc lucru pe care l-as putea face.acum.

Ah nu ti-am spus ?

Am visat azi-noapte ca viata era cel mai nebunesc lucru care mi s-a intamplat si ca tu faceai parte din ea. 

Sunt o doamna

   Şi ca toate doamnele cu urechile prinse in balamalele dragostei cele mari,m-am trezit ȋntr-o dimineață cu pofta subită de a face surprize. Cine altcineva decât posesorul balamalelor de rigoare ar fi mai potrivit in rolul de țintă,când doar spre el se ȋndreaptă toate gandurile mele bune. Surpriza cea mai surprinzătoare la care mă puteam gândi era o vizită neaşteptată. Consortul in alt oraş,plictisit,obosit şi foarte dornic să mă vadă(cel puțin aşa se ințelegea din toate lamentările pe care mi le inşira in cele 5 minute cât vorbeam la telefon pe zi).Zis şi facut, a doua zi ma ȋnființez ȋn gara de vest zgribulită si somnoroasă printre toți boschetarii si câinii comunitari prezenți la datorie ȋn fiecare dimineață la orele  7:00. Trenul n-are intârziere. Urc uşoară ca un fulg (ce bine e să călătoreşti fără bagaje măcar odata) iar compania se prezintă pe cat posibil amuzantă:un batrânel simpatic citeşte ziarul (probabil s-a săturat de plimbatul pana la piață şi a decis să mai schimbe decorul),o pitzi matinală care ȋşi sună toate prietenele pe care le intâmpină voioasă cu “Bună dimiii!!” şi o mamică cu un copil frumos tare tare dar care găseşte de cuviință să mă călărească până la destinație şi să-mi povestească pe limba lui tot ce a pațit de 3 ani incoace (că mai mult n-avea cum).O călătorie de altfel destul de agreabilă si plină de emoțiile dinaintea revederii mult aşteptate.

    
  Ajung in Bucureşti, ma ȋnfirip printre călătorii obosiți si transpirați dintr-un tramvai (era deja ora 12 in miezul verii) şi ajung ȋn fața căminului unde işi face veacul iubitul meu student.Cu o stare de spirit mirobolantăă si o condiție fizică de invidiat (nu ştiu când am urcat 3 etaje),ajung in fața camerei 225. Ciocăn odata, nimic. Ciocăn şi a doua oară şi-mi deschide un individ trezit probabil din somn care nu dă niciun semn că m-ar recunoaşte (Ar trebui). Ȋi explic in şoapta cine sunt (ca să nu trezesc puişorul) şi mă lasă să intru din păcate fără să-si anunțe şi colegii.Intru ȋn cameră făcând abstracție de mirosul izbitor de zeamă de ciorapi fierți, fum de tigară şi iz de țuică stătută ȋn soare şi dau « bună ziua » ca orice doamnă bine simțită. Gagiul adormit se bagă la loc ȋn pat, un altul se infaşoară pudic ȋntr-un capot de parcă intrase măsa peste el in baie şi de undeva dintr-un colț de cameră se aud sforăituri ca-n Parlament. Ȋncerc să leg două vorbe cu cei cărora le-am invadat camera fără preaviz dar toți se uită la mine de parcă m-aş fi ȋntors din morƫi. Mă ȋndrept vertiginos spre oglindă să verific dacă am ceva pe fată sau mi s-a ȋntins machiajul sau mi-a crescut peste noapte ceva in frunte. Se pare că totul e in la locul lui. Ignor deci expresiile lor şocate şi arunc cu privirea spre patul unde doarme puişorul,obosit pare-se după o noapte de muncă asiduă. Exclam ȋn gând un « aww » compătimitor şi mă duc lângă patul lui cu gândul să mă urc (cămin-paturi supra-etajate,patul de sus) lânga el, să se trezească cu mine privindu-l (ştiu că sunt o romantica dă-mă naibii). Când mă uit mai bine văd câteva şuvie de păr brunet ițindu-se de sub pătură. ».I-o fi crescut părul de când nu ne-am mai văzut dar parcă brunet nu era..eh s-o fi vopsit şi nu mi-a spus,ce ştiu eu ?.Pun o mână pe presupusul posesor al claiei care se ȋntoarce năzuros, deranjat pare-se de agitația prezenței mele şi de contactul fizic nedorit. Căpățâna tot acoperită e, dar se mai iveşte şi un nas,apoi şi niste ochi (fardati !!!). Atunci aud o fisă de telefon picând cu zgomot undeva in ungherele nebănuite ale creierului meu pe unde n-am mai dat de mult. Dau roată patului, studiez problema, mă chiorăsc printre zăbrelele din capăt unde observ cu uimire 3 picioare adormite. »Unde-s 3, trebuie să fie şi al patrulea neapărat » (că doar n-o fi luat o oloaga…ȋncă), ȋmi zic .Bun.Observ că ȋn timp ce eu studiam problema pe toate părtile şi din toate unghiurile, lumea de prin jur s-a cam evaporat. Nimic mai potrivit.

Aşadar mă ȋntorc ȋn dreptul capului misterios de sub pătură şi ȋncerc să-l deştept (la figurat că la  propriu nu prea văd cum). După vreo 3 reprize de zguduieli (probabil noaptea lor a fost mai lungă decât a mea) şi cu mârâielile de rigoare, se deschid spre mine doi ochi căprui (ca-n şlagar). Se ȋnchid la loc şi dupa vreo 5 secunde de procesare se deschid iar, de vreo 3 ori mai mari ca prima dată. Tacticoasă (ca doar sunt o doamnă), ȋi fac semn nenorocitei să țină pliscu-n loc, să se dea UŞOR jos din pat şi să se facă nevăzută că eu am treabă prin zonă. Asta mă ascultă cuminte şi face ȋntocmai cum ȋi dictez (văd că ȋi plac mieluşelele puişorului,aşa ca la zoo).

  
 După ce se evaporă si matracuca, la fel de tacticoasă, mă cațăr ȋn pat fără nici cel mai mic zgomot si ȋncep să mă pisicesc şi să mă miorlăi cum am văzut că facea predecesoarea mea. Asta nimic. Doarme ca-n codru. Cred că l-a scos la alergat gagica pentru că ȋn celălalt domeniu nu prea l-am văzut eu agitându-se mai mult de 5 minute cu tot cu cină, preludiu si țigara de după. Până la urmă,enervată straşnic, ȋi trag un şut in fluierul piciorului şi mă prefac că dorm cu ochii strânşi.Puişorul se trezeşte speriat(acu il spionam printre genele rimelate),se uita prin jur, vede că nu-i nimeni şi când să se culce la loc ȋi sare şi lui ȋn ochi prezența unor şuvițe (blonde de data asta) ițindu-se de sub aceiaşi pătură ocupând nedrept locul celor brunete. Ȋncepe să se panicheze şi dă ȋncet pătura la o parte să vadă cui aparțin. Eu ma prefac ȋn continuare că dorm dar nu prea-mi iese că apuc de-i vad mutra uimită si mă umflă râsul (pe care il maschez printr-un căscat luung).

« Neața iubirea mea « spun alintată şi il sărut duios.

   
Animalul se uită când la mine, când ȋn jur, când sub pernă (o cauta p-acolo probabil-pe ea sau chiloții ei) şi pe urmă ȋmi răspunde cu aceleaşi cuvinte dar cu semnul intrebării (subânțeles)la sfârşit.

Eu mă fac că nu observ şi ȋncep să-l ȋntreb de sănătate, de şcoală, de serviciu, ȋmi declar dorul mare şi mult şi dragostea nestrămutata (măcar să se simta prostul prost) şi evit orice aluzie care l-ar putea face să-şi dea seama că ştiu. Puişorul ȋşi recapătă buna dispoziție cât ai clipi (mulțumind sorții şi sfinților păzitori ai bărbaților adulteri) şi ȋncepe să-mi turuie despre cât de mult ȋi place serviciul şi oamenii şi tot ce-l ȋnconjoară dar şi despre cât de mult ȋmi duce dorul ȋn fiecare secundă a vieții sale nenorocite pe care nu şi-o imparte cu mine. Ascult,ȋnregistrez, ȋi dau apă la moară cât pot şi ȋl incing bine de tot cât să-i tropăie hormonii ca la porci. Animal cum e, se dă la mine, ȋncearcă, ȋmi şopteşte romanțe la ureche doar doar m-oi ȋnduioşa de câtă abstinență a fost nevoit să ȋndure fără mine şi cât de mult mă doreste (mai mult ca pe aia probabil dar nah, ȋn lipsă de altceva ne adaptăm).

Ce a durat pe urmă a fost epic. I-am ȋnfipt o mână-n cuc şi una ȋn gât, mânată de o forța de care nici nu ştiam că sunt capabilă şi după ce i s-au dezbulbucat cât de cât ochii, l-am pus să-mi jure iubire veşnica. Puişorul jură şi plânge şi iar jură şi iar plânge de frică să nu-l las fără ce-are el mai scump. Dupa ce ȋncep să mă doară mâinile de la atâta strâns şi tras şi ma plictisesc de atâtea declarații, cobor din pat şi dau să plec. Ȋi mai arunc o privire iubitului care plăngea acum ȋn surdină şi se ținea de instrument probabil gândindu-se că n-o să-l mai folosească prea curand şi ȋmi pică ochii pe birou unde se aflau 2 chei. Una a lui şi una a colegului de mai devreme (pudicul).Le iau,ȋncui uşa şi mă duc la fumoar unde aşteptau ȋnfrigurați, ințoliți şi parfumați amândoi colegii, gata să plece ȋn oraş dar cu inima grea că mult iubitul lor prieten are parte de un tratament umilitor (presimteau ei ceva). Zambesc suav spunandu-le foarte senină că al meu iubit doarme şi că pot pleca liniştiți ȋn oraş că are cheie să ȋncuie/descuie/uşa de la camera. Aştia pleacă fericiți (aducand omagii naivitatii femeilor) ȋn treaba lor anunțându-mă că nu aveau de gând să plece ȋn oraş ci la un prieten acasă unde aveau să petreacă mult şi bine vreo 3 zile. »Cu atât mai bine »le spun eu zâmbind şi cobor scările mulțumită de parcă toata lumea era a mea, cu cheia zornăind ȋn buzunar, gândindu-mă la bietul puişor ȋncuiat ȋn cameră timp de 3 zile ȋntr-un cămin aproape pustiu (doar e vacantă), care se ține de ce a avut el mai scump plângând si injurand de toti sfintii barbatilor adulteri, care nu prea l-au aparat..nu azi. Eu ca o tacticoasa ce sunt, nu spun nimic nimanui si zambesc discret in coltul gurii atunci cand citesc a doua zi in ziar "Student sechestrat in camin"

Sunt o Doamna.

Cum ar fi?

Am  culege impreuna dimineti fermecate de copii mici si prosti si sinceri  iar spirala neintrerupta pe care mi-ai desena-o pe chip in timp ce m-ai saruta ar insemna fericire si nimic mai mult.
M-ai vedea asa cum sunt si as fi asa cum m-ai vedea.
Timpul  ar fi la fel de neinsemnat pentru tine asa cum este si pentru mine :o clepsidra ieftina pe care o putem intoarce oricand avem chef,sau o putem arunca cat-colo atunci cand nu mai avem chef.
Mi-ai canta noptile pe discuri de vinil,le-as lua pe toate si le-as pastra undeva unde nu s-ar prafui niciodata.
M-ai  alege pe mine in schimbul gandurilor oarecare ,m-ai  saruta pe mine in locul problemelor de zi cu zi, m-ai iubi pe mine in locul tau asa cum si eu as face-o daca mi-ai cere.
Orice loc ne-ar cunoaste si orice zi ne-ar  veghea si ne-ar pretui dar asta doar pentru ca am fi gata in orice moment sa-i intoarcem favoarea.
Cafeaua de dimineata ar avea inca gustul noptii de dinainte,tigara ar scoate fum in forme ciudate,in cercuri opace si de nepatruns.
Ne-am certa din prostii monumentale,ne-am uri pret de secunde bune,ne-am adora ore intregi,am intelege ca « orgoliu » e un cuvant mult prea scurt si urat pentru viata asta.
M-ai supara si te-as bate,m-ai intrista si te-as saruta amar,cu inima poate putin intrerupta,cu gandul poate putin sifonat.
Te-as tine de mana nervos si  frustrat ,te-as provoca si te-as contrazice asteptand un sarut dezarmant care sa inlocuiasca atatea cuvinte inutil de reci.
M-ai privi ermetic si distant de pe alte meleaguri ,de pe alte punti,comandandu-ti flota de aparare compusa din barcute de hartie gata sa fie scufundate de cineva special.Eu as fi acel cineva.
Dar tu nu esti pregatit inca sa fi al tau iar eu nu-ti pot cere inca sa fi al meu.Te ascunzi in vremurile demult apuse asa cum eu ma ascund de realitatile uneori prea dureroase.Am duce o lupta  din care am avea de pierdut amandoi prea mult.Te-as castiga pe tine dar m-as pierde pe mine,m-ai castiga pe mine dar te-ai pierde pe tine sau poate ne-am pierde si ne-am regasi in acelasi timp si nimic altceva nu ar mai conta vreodata.
Cum ar fi ?
                                                                                                                              5.05.2011

Intrebari

Cine a plecat fara sa-si ia “La revedere”?

Nu stiu.Daca stiam poate l-as fi oprit.

Esti sigura?nu te-ar fi deranjat prea tare gestul

ca sa-ti mai pese?

Cum se poate sa nu-ti pese

atunci  cand cineva pleaca din viata ta fara sa spuna nimic ?

Nu stiu,dar cred ca se poate.

Asa cum se poate si ca cineva sa plece incetul cu incetul,

sperand ca tu sa-l urmezi,sperand ca oricine sa-l urmeze.

Ciudat este insa faptul ca nici macar nu alearga

merge atat de incet si de evident..

Ce frumoase-s florile totusi.Vorbeste-mi despre ele !

Da,azi mai frumoase ca niciodata.

Oare poti face florile de lamai sa inteleaga

de ce ne e dat sa plecam,sa ramanem,

sa murim si sa ne reinventam fiecare suras in parte ?

Ele stau acolo,imune la orice zambet.

Ele iubesc soarele si atat.

Ce usor o fi sa iubesti un singur »ceva »

iar « ceva-ul »acela sa-ti tina loc de « tot ».

Un »ceva » care sa-ti fie « tot » si de ajuns si indispensabil .

N-ai mai avea nevoie nici macar de aer.

La fel ca floarea de lamai si soarele.

Dar daca soarele e al florilor de lamai,

 macilor ce le mai ramane ?

Placerea de a fi culesi de maini grasute si albe de copii

si facuti cununa pestru frunti nevinovate si plapande

 pline de Feti-frumosi si Ilene Cosanzene

 desprinse din cartile de povesti sub forma de parinti prea grijulii.

Uf !Greu e sa fi copil !

Dar si mai greu este sa fi adolescent.

Cu haine rupte si stele-n suflet,

cu « Vreau ! », »Iubesc! », »Pot ! ».. »Ba nu pot.. », 

»Ba pot ! »,pot pentru ca sunt eu

si pentru ca am invatat sa pot,

am invatat sa merit,

am invatat sa TE merit

si totusi m-ai facut sa te uit.

Si tu m-ai invatat ceva :

sa te cred,

sa te ascult,

sa te privesc

si sa te vad asa cum esti,

 asa cum nu esti pentru nimeni altcineva in afara de mine.

 Totusi lectia s-a incheiat prea devreme

si a trebuit sa ma dezvat sa te vad si sa te cred.

acum esti alb murdar

si nu ma mai poti invata nimic.

Tare greu e sa fi adolescent !

Cel mai greu insa, ar fi sa uitam sa ne jucam.

Sa trecem de la saltul dintr-un cerc al sotronului in altul,

tocmai in decapotabila personala

si de acolo in patul iubitei

si de acolo la tigara de dupa si cafeaua de dimineata,

iar in cele din urma sa ne intoarcem la sotronul mult iubit plin de vise si de creta colorata.

Cum am putea uita sa ne jucam vreodata ?

Si plopii se joaca de-a plopii

 si marea de-a vantul si soarele de-a noaptea

noi de ce sa nu ne jucam ?

Tocmai noi,atat de seriosi si de imprevizibili.

Gandesti prea mult,

gandesti prea repede azi..

te vreau simplu,te vreau al meu,

cu tot ceea ce implica asta :

cu ochi,cu buze si maini,

chiar si cu alunita asta a ta care tie nu-ti place deloc.

Te vreau aici si acum

pentru ca m-am saturat sa te impart si sa te pierd

apoi sa te regasesc altundeva decat unde te-am pierdut.

Nu vreau sa ne mai ratacim printre cuvinte inerte

ce ne joaca pe buze si isi iau zborul fara sa le dam voie.

Sau printre fete incruntate si dezaprobatoare,

sau printre ei,sau mai ales printre ele..

Vreau sa hoinarim pe strazi luminate doar de felinare,

sa privim schimbandu-se culorile semaforului din coltul strazii,

sa ne privim pe noi in ochii trecatorilor

si sa ne vedem asa cum suntem nu asa cum vrem sa parem.

Si mai vreau ciocolata,

si apoi valuri,

si soare,

si saruturi presarate cu soare,

si multe multe visuri,

sa murim prinsi sub greutatea lor dar sa murim fericiti !

Ce ciudat o fi lucrul asta cu moartea

Toti vor sa moara fericiti

dar oare atunci cand esti fericit

nu esti prea ocupat sa te bucuri de asta

ca sa mai ai timp si sa mori ?

                                                                                                            8.03.2009