Intrebari

Cine a plecat fara sa-si ia “La revedere”?

Nu stiu.Daca stiam poate l-as fi oprit.

Esti sigura?nu te-ar fi deranjat prea tare gestul

ca sa-ti mai pese?

Cum se poate sa nu-ti pese

atunci  cand cineva pleaca din viata ta fara sa spuna nimic ?

Nu stiu,dar cred ca se poate.

Asa cum se poate si ca cineva sa plece incetul cu incetul,

sperand ca tu sa-l urmezi,sperand ca oricine sa-l urmeze.

Ciudat este insa faptul ca nici macar nu alearga

merge atat de incet si de evident..

Ce frumoase-s florile totusi.Vorbeste-mi despre ele !

Da,azi mai frumoase ca niciodata.

Oare poti face florile de lamai sa inteleaga

de ce ne e dat sa plecam,sa ramanem,

sa murim si sa ne reinventam fiecare suras in parte ?

Ele stau acolo,imune la orice zambet.

Ele iubesc soarele si atat.

Ce usor o fi sa iubesti un singur »ceva »

iar « ceva-ul »acela sa-ti tina loc de « tot ».

Un »ceva » care sa-ti fie « tot » si de ajuns si indispensabil .

N-ai mai avea nevoie nici macar de aer.

La fel ca floarea de lamai si soarele.

Dar daca soarele e al florilor de lamai,

 macilor ce le mai ramane ?

Placerea de a fi culesi de maini grasute si albe de copii

si facuti cununa pestru frunti nevinovate si plapande

 pline de Feti-frumosi si Ilene Cosanzene

 desprinse din cartile de povesti sub forma de parinti prea grijulii.

Uf !Greu e sa fi copil !

Dar si mai greu este sa fi adolescent.

Cu haine rupte si stele-n suflet,

cu « Vreau ! », »Iubesc! », »Pot ! ».. »Ba nu pot.. », 

»Ba pot ! »,pot pentru ca sunt eu

si pentru ca am invatat sa pot,

am invatat sa merit,

am invatat sa TE merit

si totusi m-ai facut sa te uit.

Si tu m-ai invatat ceva :

sa te cred,

sa te ascult,

sa te privesc

si sa te vad asa cum esti,

 asa cum nu esti pentru nimeni altcineva in afara de mine.

 Totusi lectia s-a incheiat prea devreme

si a trebuit sa ma dezvat sa te vad si sa te cred.

acum esti alb murdar

si nu ma mai poti invata nimic.

Tare greu e sa fi adolescent !

Cel mai greu insa, ar fi sa uitam sa ne jucam.

Sa trecem de la saltul dintr-un cerc al sotronului in altul,

tocmai in decapotabila personala

si de acolo in patul iubitei

si de acolo la tigara de dupa si cafeaua de dimineata,

iar in cele din urma sa ne intoarcem la sotronul mult iubit plin de vise si de creta colorata.

Cum am putea uita sa ne jucam vreodata ?

Si plopii se joaca de-a plopii

 si marea de-a vantul si soarele de-a noaptea

noi de ce sa nu ne jucam ?

Tocmai noi,atat de seriosi si de imprevizibili.

Gandesti prea mult,

gandesti prea repede azi..

te vreau simplu,te vreau al meu,

cu tot ceea ce implica asta :

cu ochi,cu buze si maini,

chiar si cu alunita asta a ta care tie nu-ti place deloc.

Te vreau aici si acum

pentru ca m-am saturat sa te impart si sa te pierd

apoi sa te regasesc altundeva decat unde te-am pierdut.

Nu vreau sa ne mai ratacim printre cuvinte inerte

ce ne joaca pe buze si isi iau zborul fara sa le dam voie.

Sau printre fete incruntate si dezaprobatoare,

sau printre ei,sau mai ales printre ele..

Vreau sa hoinarim pe strazi luminate doar de felinare,

sa privim schimbandu-se culorile semaforului din coltul strazii,

sa ne privim pe noi in ochii trecatorilor

si sa ne vedem asa cum suntem nu asa cum vrem sa parem.

Si mai vreau ciocolata,

si apoi valuri,

si soare,

si saruturi presarate cu soare,

si multe multe visuri,

sa murim prinsi sub greutatea lor dar sa murim fericiti !

Ce ciudat o fi lucrul asta cu moartea

Toti vor sa moara fericiti

dar oare atunci cand esti fericit

nu esti prea ocupat sa te bucuri de asta

ca sa mai ai timp si sa mori ?

                                                                                                            8.03.2009