Şi ca toate doamnele cu urechile prinse in
balamalele dragostei cele mari,m-am trezit ȋntr-o dimineață cu pofta subită de
a face surprize. Cine altcineva decât posesorul balamalelor de rigoare ar fi mai
potrivit in rolul de țintă,când doar spre el se ȋndreaptă toate gandurile mele
bune. Surpriza cea mai surprinzătoare la care mă puteam gândi era o vizită
neaşteptată. Consortul in alt oraş,plictisit,obosit şi foarte dornic să mă
vadă(cel puțin aşa se ințelegea din toate lamentările pe care mi le inşira in
cele 5 minute cât vorbeam la telefon pe zi).Zis şi facut, a doua zi ma
ȋnființez ȋn gara de vest zgribulită si somnoroasă printre toți boschetarii si
câinii comunitari prezenți la datorie ȋn fiecare dimineață la orele 7:00. Trenul n-are intârziere. Urc uşoară ca un
fulg (ce bine e să călătoreşti fără bagaje măcar odata) iar compania se prezintă
pe cat posibil amuzantă:un batrânel simpatic citeşte ziarul (probabil s-a
săturat de plimbatul pana la piață şi a decis să mai schimbe decorul),o pitzi
matinală care ȋşi sună toate prietenele pe care le intâmpină voioasă cu “Bună
dimiii!!” şi o mamică cu un copil frumos tare tare dar care găseşte de cuviință
să mă călărească până la destinație şi să-mi povestească pe limba lui tot ce a
pațit de 3 ani incoace (că mai mult n-avea cum).O călătorie de altfel destul de
agreabilă si plină de emoțiile dinaintea revederii mult aşteptate.
Ajung in Bucureşti, ma ȋnfirip printre călătorii obosiți si transpirați dintr-un tramvai (era deja ora 12 in miezul verii) şi ajung ȋn fața căminului unde işi face veacul iubitul meu student.Cu o stare de spirit mirobolantăă si o condiție fizică de invidiat (nu ştiu când am urcat 3 etaje),ajung in fața camerei 225. Ciocăn odata, nimic. Ciocăn şi a doua oară şi-mi deschide un individ trezit probabil din somn care nu dă niciun semn că m-ar recunoaşte (Ar trebui). Ȋi explic in şoapta cine sunt (ca să nu trezesc puişorul) şi mă lasă să intru din păcate fără să-si anunțe şi colegii.Intru ȋn cameră făcând abstracție de mirosul izbitor de zeamă de ciorapi fierți, fum de tigară şi iz de țuică stătută ȋn soare şi dau « bună ziua » ca orice doamnă bine simțită. Gagiul adormit se bagă la loc ȋn pat, un altul se infaşoară pudic ȋntr-un capot de parcă intrase măsa peste el in baie şi de undeva dintr-un colț de cameră se aud sforăituri ca-n Parlament. Ȋncerc să leg două vorbe cu cei cărora le-am invadat camera fără preaviz dar toți se uită la mine de parcă m-aş fi ȋntors din morƫi. Mă ȋndrept vertiginos spre oglindă să verific dacă am ceva pe fată sau mi s-a ȋntins machiajul sau mi-a crescut peste noapte ceva in frunte. Se pare că totul e in la locul lui. Ignor deci expresiile lor şocate şi arunc cu privirea spre patul unde doarme puişorul,obosit pare-se după o noapte de muncă asiduă. Exclam ȋn gând un « aww » compătimitor şi mă duc lângă patul lui cu gândul să mă urc (cămin-paturi supra-etajate,patul de sus) lânga el, să se trezească cu mine privindu-l (ştiu că sunt o romantica dă-mă naibii). Când mă uit mai bine văd câteva şuvie de păr brunet ițindu-se de sub pătură. ».I-o fi crescut părul de când nu ne-am mai văzut dar parcă brunet nu era..eh s-o fi vopsit şi nu mi-a spus,ce ştiu eu ?.Pun o mână pe presupusul posesor al claiei care se ȋntoarce năzuros, deranjat pare-se de agitația prezenței mele şi de contactul fizic nedorit. Căpățâna tot acoperită e, dar se mai iveşte şi un nas,apoi şi niste ochi (fardati !!!). Atunci aud o fisă de telefon picând cu zgomot undeva in ungherele nebănuite ale creierului meu pe unde n-am mai dat de mult. Dau roată patului, studiez problema, mă chiorăsc printre zăbrelele din capăt unde observ cu uimire 3 picioare adormite. »Unde-s 3, trebuie să fie şi al patrulea neapărat » (că doar n-o fi luat o oloaga…ȋncă), ȋmi zic .Bun.Observ că ȋn timp ce eu studiam problema pe toate părtile şi din toate unghiurile, lumea de prin jur s-a cam evaporat. Nimic mai potrivit.
Aşadar mă ȋntorc ȋn dreptul capului misterios de sub pătură şi ȋncerc să-l deştept (la figurat că la propriu nu prea văd cum). După vreo 3 reprize de zguduieli (probabil noaptea lor a fost mai lungă decât a mea) şi cu mârâielile de rigoare, se deschid spre mine doi ochi căprui (ca-n şlagar). Se ȋnchid la loc şi dupa vreo 5 secunde de procesare se deschid iar, de vreo 3 ori mai mari ca prima dată. Tacticoasă (ca doar sunt o doamnă), ȋi fac semn nenorocitei să țină pliscu-n loc, să se dea UŞOR jos din pat şi să se facă nevăzută că eu am treabă prin zonă. Asta mă ascultă cuminte şi face ȋntocmai cum ȋi dictez (văd că ȋi plac mieluşelele puişorului,aşa ca la zoo).
După ce se evaporă si matracuca, la fel de tacticoasă, mă cațăr ȋn pat fără nici cel mai mic zgomot si ȋncep să mă pisicesc şi să mă miorlăi cum am văzut că facea predecesoarea mea. Asta nimic. Doarme ca-n codru. Cred că l-a scos la alergat gagica pentru că ȋn celălalt domeniu nu prea l-am văzut eu agitându-se mai mult de 5 minute cu tot cu cină, preludiu si țigara de după. Până la urmă,enervată straşnic, ȋi trag un şut in fluierul piciorului şi mă prefac că dorm cu ochii strânşi.Puişorul se trezeşte speriat(acu il spionam printre genele rimelate),se uita prin jur, vede că nu-i nimeni şi când să se culce la loc ȋi sare şi lui ȋn ochi prezența unor şuvițe (blonde de data asta) ițindu-se de sub aceiaşi pătură ocupând nedrept locul celor brunete. Ȋncepe să se panicheze şi dă ȋncet pătura la o parte să vadă cui aparțin. Eu ma prefac ȋn continuare că dorm dar nu prea-mi iese că apuc de-i vad mutra uimită si mă umflă râsul (pe care il maschez printr-un căscat luung).
« Neața iubirea mea «
spun alintată şi il sărut duios.
Animalul se uită când la mine, când ȋn jur, când sub pernă (o cauta p-acolo probabil-pe ea sau chiloții ei) şi pe urmă ȋmi răspunde cu aceleaşi cuvinte dar cu semnul intrebării (subânțeles)la sfârşit.
Eu mă fac că nu observ şi
ȋncep să-l ȋntreb de sănătate, de şcoală, de serviciu, ȋmi declar dorul mare şi
mult şi dragostea nestrămutata (măcar să se simta prostul prost) şi evit orice
aluzie care l-ar putea face să-şi dea seama că ştiu. Puişorul ȋşi recapătă buna dispoziție cât ai clipi (mulțumind
sorții şi sfinților păzitori ai bărbaților adulteri) şi ȋncepe să-mi turuie
despre cât de mult ȋi place serviciul şi oamenii şi tot ce-l ȋnconjoară dar şi
despre cât de mult ȋmi duce dorul ȋn fiecare secundă a vieții sale
nenorocite pe care nu şi-o imparte cu mine. Ascult,ȋnregistrez, ȋi dau apă la moară
cât pot şi ȋl incing bine de tot cât să-i tropăie hormonii ca la porci. Animal
cum e, se dă la mine, ȋncearcă, ȋmi şopteşte romanțe la ureche doar
doar m-oi ȋnduioşa de câtă abstinență a fost nevoit să ȋndure fără mine şi cât
de mult mă doreste (mai mult ca pe aia probabil dar nah, ȋn lipsă de altceva ne
adaptăm).
Ce a durat pe urmă a fost epic. I-am ȋnfipt o mână-n cuc şi una ȋn gât, mânată de o forța de care nici nu ştiam că sunt capabilă şi după ce i s-au dezbulbucat cât de cât ochii, l-am pus să-mi jure iubire veşnica. Puişorul jură şi plânge şi iar jură şi iar plânge de frică să nu-l las fără ce-are el mai scump. Dupa ce ȋncep să mă doară mâinile de la atâta strâns şi tras şi ma plictisesc de atâtea declarații, cobor din pat şi dau să plec. Ȋi mai arunc o privire iubitului care plăngea acum ȋn surdină şi se ținea de instrument probabil gândindu-se că n-o să-l mai folosească prea curand şi ȋmi pică ochii pe birou unde se aflau 2 chei. Una a lui şi una a colegului de mai devreme (pudicul).Le iau,ȋncui uşa şi mă duc la fumoar unde aşteptau ȋnfrigurați, ințoliți şi parfumați amândoi colegii, gata să plece ȋn oraş dar cu inima grea că mult iubitul lor prieten are parte de un tratament umilitor (presimteau ei ceva). Zambesc suav spunandu-le foarte senină că al meu iubit doarme şi că pot pleca liniştiți ȋn oraş că are cheie să ȋncuie/
Sunt o Doamna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu