Cand vezi in mine ceva ce nu a fost niciodata acolo.
Cand auzi dar nu asculti si privesti fara sa vezi.
Cand accepti inacceptabilul si eviti sa crezi si sa creezi,de
frica sa nu te inseli.
Cand ma astepti si uit sa vin ,cutreieri strazi si ganduri
fara importanta..
Quand elle
pleure
Dar ranile nu dor.Nici
macar gandurile ci numai asteptarea.Asteptare translucida ce nu depinde de un
ceas ieftin cumparat de la taraba din colt..Nu depinde nici macar de ploaie sau
de vant.Nu stie ce inseamna sa depinzi ca tine de mine,ca fericirea de soare,ca
marul de soare,ca marea de soare..
parce-qu’elle ne
trouve rien
Cum am putea sa
ne cerem noua sa vedem ceea ce nu este evident,sa intelegem ceea ce ne
inconjoara,sa iubim ceea ce ne inconjoara? Sa ne intelegem din priviri si sa
iubim gesturi aparent gresite doar pentru ca suntem,doar pentru ca aveam
capacitatea de a iubi fara sa gandim,fara sa ne pese de ce?
Oare lalelele iubesc lumina atat de mult incat refuza sa-i suporte absenta?
Oare animalele iubesc oamenii atat de mult incat sa le
accepte prezenta?
la, ou il etait tout.
Oare iti place sa auzi fara sa asculti si sa privesti fara
sa vezi?
Sau poate iti doresti sa astepti,pana ce insasi asteptarea
va deveni singura ta ratiune de a trai?
18.05.2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu