Nu!

Nu mai vreau sa pic

printre ce ramane atunci cand voi plecati

printre crapaturi si piese lipsa.

Nu vreau sa mai fiu singura

pentru ca tie ti-e frica de tine

si lui ii e frica de sine.

Tu te-ai saturat si el s-a saturat

si toti ma pedepsiti pentru ca sunt,

pentru ca trezesc in voi tot ce nu iese altfel,

pentru ca ma dau voua cu totul,

ca sa va folositi de voi,ca sa aflati cum,

ca sa va dati seama pe urma

ca de fapt sunteti periculosi,traiti prea intens,

mecanismele de aparare nu va mai functioneaza

automatismele vi se par nesigure.

Ma priviti ca pe o pastila,ca pe un drog

care va face bine si pe urma va face rau,
din ce in ce mai rau.

Voi toti astia care va bateti cu pumnul in piept ca nu va pasa,

voi care plangeti pe la colturi, care va luptati cu idei,care blocati ganduri,

care va setati cu greu pe « Nu » si va laudati cat de usor v-a fost.

De mine ati uitat cand ati simtit pericol.

De fapt nu,intai v-ati aparat cu vorbe si cu rani.

Ati spart si ati lovit,

ati murit si ati inviat,

ati inaintat toate cliseele pe care le stiati

si ati inventat altele.

Voi care va credeti barbati pentru ca sufar din cauza voastra,

ca-mi sunteti iubiti,prieteni,flirturi sau vise

si care credeti ca sunteti de neinlocuit

ei bine nu,nu sunteti.

Sunteti doar oameni(cati dintre voi se pot numi asa),

care au plecat prea devreme

ca sa-mi demonstreze pana la capat ca n-ar fi trebuit sa fie niciodata

sau ca n-as fi putut continua altfel.

Ati vrut sa-mi aratati ca nu pot trai fara voi

dar mi-ati aratat ca nu pot trai fara mine

ca nu pot trai oricum, asa cum am crezut,

indiferent si murdar si iar indiferent

ca nu pot gandi de dor,ca nu pot manca de tristete,

ca sufletul te poate durea intr-adevar

ca totul te poate durea fara sa-ti dai seama de ce

si din ce in ce mai rau atunci cand in sfarsit iti dai seama de ce.

Mi-ati demonstrat ca nu pot trai fara voi,ca nu va pot uri,

nu va pot dispretui decat partial,nu va pot sterge sau alunga.

Va pot tine langa mine doar, cu orice pret,cu orice orgoliu

pana cand n-o sa-mi mai fiti de folos.

Atunci si abia atunci o sa va omor asa cum ati fi meritat

Cu mult timp in urma,

atunci cand m-ati omorat voi pe mine,

in fiecare zi cate putin,

in fiecare noapte mai mult,

pana cand am ramas cu sufletul pe afara

neprotejat de nicio cutie,de niciun muschi de nicio vena.

Asa, la vedere,sa radeti toti de el,sa-l atingeti si sa-l strangeti in palme

ca si cum ar fi ceva palpabil.

Cateodata chiar este si atunci doare cel mai tare.

Toti dintre voi ati durut si nu s-a terminat inca.

Asa ca nu ma omorati si nu ma alungati,

nu vorbiti de mine ca si cum n-as fi inca in voi,

nu va uitati la mine gol,imprudent,dragastos

si nu incercati sa ma faceti sa plec.

Pentru ca nu v-ati indeplinit misiunea,n-am terminat cu voi.

Dar voi ati terminat-o cu voi.