Iti cauti trupul
printre cearsafuri pentru o ultima zvacnire
si inclestezi pumnii ca intr-o
lupta a incordarii cu tine insuti.
Transpiratia iti ineaca mintea si incordarea
te doare.
Iti place cum te domina,cum te strange si te smuceste
de parca ai fi o
papusa de carpa.
Dar tu nu esti materiala.
Tu esti fum.
Tu esti trupul care se
neaga pe sine.
Tu esti peste tot si nicaieri in acelasi timp.
Pleci si uiti sa
mai vii,
esti fantasma vie si numai ochii vorbesc despre tine.
El n-are timp
sa-ti vada ochii.
El vede sani si maini mici care apuca,
vede un trunchi ce se
arcuieste asa cum ii place
si o gura care nu are nevoie sa fie sarutata.
Iti
infigi demonii in pielea lui transpirata
desi te roaga sa nu lasi semne si sa
nu musti.
Nu-ti pasa.
Urmele sunt prea adanci in tine,
ca sa le mai observi pe
cele lasate de unghii pe pielea altcuiva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu