Prima iubire

Cine a spus ca prima dragoste nu se uita niciodata,stia ce stia.Stia cum e sa nu treaca o zi fara sa te gandesti la cel sau cea pe care nu ai stiut sa o apreciezi la momentul potrivit,alaturi de care totul era atat de banal si totusi atat de profund.persoana pe care vrei s-o uiti si nu poti,o vezi pe strada si in secunda urmatoare esti acolo,cu  ani in urma,in acelasi loc in care simti ca ai trait cu adevarat. Iti aduci aminte de toate amanuntele care atunci iti erau indiferente,de toate amintirile pe care inca le pastrezi intr-o cutie pe care toti o dau de colo colo,iti aduci aminte de mainile uriase care v-au despartit si care nu erau ale voastre.Erau ale cuiva care se incapatana sa faca din unul,doi,sa imparta acelasi aluat in doua sperand ca astfel se va hrani mai mult.
Stii ca ai intalnit-o din nou tocmai atunci cand repetandu-ti in gand ca nu simti nimic,ajungi in bratele iubitului sperand ca o sa uiti si lacrimile curg fara sa stii de ce.”De fericire” ca esti acolo cu el.Iubitul te crede ba chiar are impresia ca plangi pentru el,pentru ca sunteti fericiti ,pentru ca sunteti acolo unde ati visat mereu si impreuna.El nu stie ca “acolo” al tau e in alta parte,in bratele altcuiva cu mult timp in urma.Prea mult.
Apoi iti revii o perioada.Te gandesti ca a fost doar o faza,ca e normal.Cineva care a contat atat de mult in viata ta nu poate fi uitat asa de repede iar la un moment dat unele imagini vor disparea definitiv.Te duci la serviciu,muncesti mai mult decat de obicei,faci lucruri inutile pe care nu le-ai fi facut inainte sub nicio forma ..Te trezesti cautand urme,legaturi,indicii,orice care ar insemna un nou inceput.Te uiti la poze, citesti scrisori si felicitari de acum 10 ani,te comporti ca o adolescenta.De fapt nu!te compoti ca adolescenta de care iti era dor si pe care nu ai mai cunoscut-o de mult.Brusc,iubitul,casa,masina,toate iti par anoste,banale.Ai vrea ca prima oara dupa atata timp sa stai pe o banca in parc,sa te tina cineva de mana,sa vorbiti despre cum ar fi aratat casa voastra,masina voastra,iubirea voastra.Iti dai seama ca timpul nu rezolva chiar  tot.De fapt timpul nu rezolva nimic,doar amelioreaza cateodata ceea ce este prea profund pentru a fi suportat de o inima oarecare.Incerci sa Il ocupi cu tot felul de prostii.Redecorezi,amenajezi,citesti,inveti,asculti muzica,scrii..de fapt de scris ti-e frica  pentru ca mereu iese altfel decat te asteptai,mereu se intoarce acolo unde tie ti-e frica sa te intorci.
     Cand termini tot ce nici nu vroiai sa incepi,iti dai seama ca de o buna perioada de timp te invarti in cerc,te minti,te inseli,te amagesti,cu alte cuvinte esti cel mai mare dusman al tau.Ba chiar ii minti si pe altii:spui “te iubesc”-uri,spui “mi-e dor de tine”,arunci cu vorbe unde nimeresti si in cine te accepta asa absenta  cum esti,te venereaza,te..iubeste.Te joci cu suflete,te joci cu vise, nu mai tii cont de nimeni si de nimic.In lumea ta e doar el,un “el” pe care nu il mai cunosti,din care iubesti doar amintirea.Te gandesti cum o arata,cum o vorbi,daca ti-ar mai spune “micule”,daca ar mai rade cu tine o noapte intreaga in telefon,daca i-ati mai arata cu degetul  amandoi pe cei care nu sunt ca voi.Te trezesti in fiecare dimineata zambind,dar in scurt timp zambetul iti dispare cand iti dai seama langa cine te trezesti.Langa cel ce te adora cu fiecare por si nu iti este de ajuns,langa cel ce te iubeste mai presus de orice si nu iti esti de ajuns.De la un timp incoace nimic nu iti mai este de ajuns.Casa pare mica,masina neincapatoare,slujba nu te multumeste,nici macar corpul tau nu iti mai place.Iti lipseste ceva si nu stii ce.Te gandesti din ce in ce mai des cum ar fi fost viata cu el,cum ar fi fost sa te trezesti in fiecare dimineata zambind,sa fi din nou frumoasa,sa ai o casa mica mica si o bicicleta,ba nu doua,cu care sa mergeti impreuna la serviciu si cateodata sa sunati la serviciu sa spuneti ca sunteti bolnavi si  sa stati toata ziua in pat ca pe vremuri,cand nu aveati nici serviciu,nici case,nici macar biciclete.Erati doar un singur trup care nu avea nevoie decat de dragoste.Acum sunteti doi,aveti nevoie de tot ce vi se poate oferi,material vorbind,tot ce v-ar putea ajuta sa uitati,sa treceti unul langa altul pe strada si sa nu va observati,sa va puteti trezi dimineata zambind,langa cine trebuie si nu langa cine v-ati dori,sa va ocupati timpul unul cu celalalt nu cu aranjat hartii pe birou,nu cu sortat capse,nu cu un “el”sau o “ea” oarecare.


                                                                                                                        28.12.2010